Te-ai plictisit vreodata de tine?
Da, exact cum auzi. Sau cum citesti. Sa te trezesti intr-o dimineata, sa te contemplezi si sa spui „nu am chef azi de mine”. Sa-ti dedici un frumos elogiu legat de cat de interesant nu esti.
Da, e nasol, sa stii. Nu de alta, dar tu cu tine ramai toata viata, cumva trebuie sa te accepti, daca nu iubesti. Desi, ar fi indicat sa te iubesti.
Si e si mai nasol cand esti genul de om care nu primeste complimente de dimineata pana seara. Nu ca nu le-ai merita, dar prin felul tau de a fi consideri lucrul asta o gratuitate inutila. Si cei din jurul tau stiu asta. Cateodata esti invidios pe aia care sunt pupati in crestet de mama/tata/bunica/prietenul/pisica de dimineata pana seara, 24 de ore pe zi, 7 zile din 7. Iti revii repede totusi.
Sunt suparata pe mine. De ce? Pentru ca gandesc asa. Gandesc ca daca nu mi se spune ca sunt asa si pe dincolo, nici nu sunt asa si pe dincolo. Nu sunt ‘a mai frumoasa, ‘a mai desteapta, ‘a mai creativa, ca devreme acas’ nu ne intereseaza acum.
Sunt suparata ca sunt oameni care nu sunt extraordinari din niciun punct de vedere. Obiectiv. Anatomic, arhitecturalo-estetic. Dar ceea ce proiecteaza ei din interior este pozitiv. Proiectia lor despre sine este pozitiva. Si cei din exterior ii vad asa cum ei se proiecteaza. Minunati, frumosi, creativi, sclipitori. Poate e doar un ambalaj, dar asta nu conteaza, conteaza efectul, impactul pe care imaginea creata o are asupra celor din jur.
E pur PR. Pura publicitate personala, exceptional facuta. Oamenii astia stiu sa se vanda, desi produsul nu este unul de exceptie. Dar stiu sa-l vanda. Este atat de frumos ambalat, incat il cumperi desi ai citit si pareri negative despre actiunea lui. Parca nu e totul atat de roz, insa este atat de atractiv. Ca un produs la reducere. Desi realizezi ca probabil pretul real este cel redus, ideea de reducere iti incanta retina si iti stimuleaza neuronul care trimite impulsul catre portofel.
Nici macar nu stiu daca iti voi trimite ce am scris. Pentru ca am un stil ciudat de exprimare. Puteam sa iti spun ca azi ma simt urata si ca vreau ca tu sa-mi spui ca nu e asa, ca sunt ‘a mai frumoasa in da hol uarld. Dar na, stii cum sunt femeile, le place sa foloseasca multe cuvinte.
J.
Aberatii antume 
lasa ca-ti trece
e de ajuns ca ESTI …
nu trebuie sa fi cumva
de fapt nu conteaza cum esti atata timp cat SCRIIIII BESTIAL FATOOOO!!!
ma bucur mult ca ai revenit si ca ne-am revenit toti dupa intamplarea aia de care nici nu vreau sa mai amintesc „XXX”
sa sti ca eu sunt si devreme acasa… :)
o primavara frumoasa sa aveti!
mi-a fost dor de tine, pupici!
Ca de obicei comentariul tau mi-a facut ziua mai frumoasa!
Eu sunt atat de devreme acasa incat se enerveaza ai mei ca stau pe capul lor si nu ies nicaieri :))
O primavara minunata iti doresc si eu!
Pupici si imbratisari cu mult drag!