Dimineti aglomerate

Ca de obicei am dormit prost. Putin si prost. Putin, prost si fara rost.

Ca niciodata, statiile au fost suprasaturate de oameni. La tramvai. La metrou. De obicei, dimineata, sunt cantitati decente de oameni. Suportabile.

Oamenii imi par din ce in ce mai agasanti. Ei sunt agasanti si eu devin din ce in ce mai cinica si mai sarcastica. Nu stiu. Omul asta e o masinarie stricata. Se grabeste sa se urce in metrou, te impinge, se baga in fata, ii taie calea aluia care vrea sa coboare si apoi se posteaza in fata usii, sa fie sigur ca altul trebuie sa se chinuie sa intre in metrou. Daca il impingi se supara. Daca zbieri la el, zice ca esti nebun. Sau zbiara inapoi insinuand ca tot vina ta ar fi. Omul este un animal, care prin definitie, face totul contra regulilor. Iese din metrou si urca ocupand toata suprafata scarii. Nu conteaza ca sunt oameni care vor sa coboare. Si daca vor sa coboare ce? Sa astepte dom’le, ce, se grabeste cineva? Corectie: se mai grabeste cineva in afar’ de el? Pai cum? Pai de ce? E na. Pe principiul ala cu traficul si nesemnalizatul: da’ ce, dom’le, nu ma vede? Ce reguli tampite, auzi, sa trebuiasca sa semnalizez.
Omul merge pe partea stanga a scarii rulante. Desi restul merg pe partea dreapta. Desi scrie clar mare si din 10 in 10 cm „stationarea se face pe partea dreapta a scarii!”. Dar nu. El este un rebel. Nu-i impui tu reguli din astea tampite.

Omul merge incet. Merge incet dupa ce s-a bulucit sa prinda loc pe ultima scara din tramvai. Sau ultima gura de oxigen din metrou (serios, detest metroul, simt ca ma sufoc).

Eu cred ca omul de fapt nu se grabeste. Nu are treaba. Si daca are treaba il doare fix in usa din dos de treaba. „Ca e naspa la munca si seful e asa si pe dincolo”. Omul pur si simplu are o pornire maniacala de a se buluci, de a imbranci, de a prinde el ultima speranta, ultima luminita din tunel. Si treaba asta cu seful. E exact ca treaba cu soacra. E, nu e misto, omul are inmagazinata si intelenita ideea ca trebuie sa-l urasca. Tin mortis sa-l citez pe Caragiu: „si să mai zici că nu e dracul chiar atât de negru. E, sigur că nu e negru, e blond.”

Omul nu e om. E un robot. Cu setari prestabilite din fabrica. Cu idei preconcepute. Omul e impersonal. Pana in momentul in care decide sa-si schimbe iconitele de pe monitor. Pana cand isi schimba singur bateriile sau se aseaza la incarcat. Pana cand isi da peste cap setarile standard si reinvata sa gandeasca. Cu propria minte, propriul creier, propriul cap. Nu mai gandeste prin prisma altora. Prin prisma actiunilor lor trecute. Prin prisma ideilor lor preconcepute.

Eu fac curat. Ca tot vine primavara. Arunc malitiile, superstiile si ideile preconcepute. Arunc principiile care nu-mi mai vin si metehnele demodate.

J.

One thought on “Dimineti aglomerate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s