Scrisoare pentru trecut

Nu. Nu putem fi prieteni. Eu am scopuri, am ambitii, am dorinte colaterale. Am momente de respiro si timp de dedicat celor dragi. Am timp pentru crize de personalitate si analiza de sine. Am timp pentru plimbari lungi, in care sa-mi eliberez mintea, nu in care sa ma conving ca „e bine asa singur”. Am timp pentru ca am timp. Pot pentru ca vreau sa pot. Nu dau vina pe altii pentru greselile mele si nu-mi suprim emotionalul doar pentru ca rationalul nu poate convietui cu el. Incerc sa ma descopar, valorific si imbunatatesc, nu sa reduc din mine si sa ma reconstruiesc.

Tu, in schimb, gasesti un scop in orice: in lucruri, in relatii, in plimbari, in cochilii de melc. Totul este un scop, trebuie sa fie un scop. Altfel nu merita atentie.

Plec de langa tine. Plec pentru ca nu mai e nimic din ce iubeam odata. Am iubit o fantasma. Un copil. Un copil ce s-a smuls singur pentru a deveni adult si s-a pierdut pe sine. Ai taiat din tine ca sa corespunzi scopurilor tale. Profilul de copil visator nu-si avea locul acolo. Nu te-ar fi putut ajuta cu nimic. Asa ca ai facut curat. Si ai aruncat tot.

Plec. Plec pentru ca vreau sa raman cu amintiri frumoase, nu cu un gust amar. Plec. Plec si sper sa nu te reintalnesc. Nici acum, nici peste ani, nici in viata viitoare.

J.

Post-scriptum: Scrisoarea a fost scrisa cu ani in urma, aproximativ patru la numar, daca nu mai multi. Astazi, urma de candoare din acest text nu ar mai exista.

3 thoughts on “Scrisoare pentru trecut

  1. hmmm
    de ce ai scris asa ceva ? de ce a trebuit sa -mi aduci aminte?
    daca as putea sa ma introc in timp, as face-o doar pt a deschide bine ochii, sa vad ceea ce inainte nu vedeam ……

    • Draga mea,
      Am scris-o acum mult timp, dupa ce am iesit dintr-o relatie la care in acea vreme am tinut foarte mult. Dar timpul a trecut si persoana nu numai ca nu mai merita un nume, nu mai merita nici macar un pronume personal.
      Ce pot sa iti spun insa este ca nu regret trecutul. Nici tu nu ar trebui. Da, gresim, ne impiedicam, cadem, ii tragem si pe altii dupa noi. Dar ne ridicam. Invatam. Pana la urma ceea ce facem ne formeaza, fie ca e bun, fie ca e rau.
      Daca nu as fi avut acel esec de relatie, foarte probabil nu as fi ajuns azi sa-mi apreciez atat de mult actuala relatie. Nu exista bine fara rau.

      Imbratisari,

      J.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s