Ionut Anghel – ucis de maidanezi sau de manevre politice? (Poll)

Nu vreau sa deschid o polemica, desi stiu ca subiectul este inca „fierbinte” (inca cald, as spune).

Nu voi sta sa judec reactiile parintilor si nu voi face psihologie gratuita.

Sunt curioasa insa…voi ce credeti despre caz, e real sa nu?

Nota de subsol: Stiu ca raspunsurile au o nota sarcastico-ironico-glumeata, dar asta e tonul blogului – nu ironizez situatia in sine, e suficient de grava.

Pet peeve

O ea inalta si blonda. Un el cu parul lung, strans in coada, cu pseudo-barba si inceput de unibrow, cu zece centimetrii mai scund decat ea.

Ea sprijinita de bara galbena din statia lui 41. El, in fata ei, aratand ca un plod docil. Se saruta cu zgomot si pleoscait spatic. O data, de doua ori. Ma uit spre ei cu o mina agasata. Se mai saruta o data si urca in tramvaiul tocmai ajuns langa refugiu. Urc la randu-mi in tramvai, o usa mai departe. Norocul face ca cei doi migreaza, situandu-se la o persoana distanta de mine. Magic, imi spun! Pot observa privirea lui candida, uitandu-se in sus la ea. Ma astept, din moment in moment, sa spuna „da, mami!”. Imi redirectionez rapid privirea si imi trag castile pe urechi. Dau volumul mai tare. Sa fiu sigura.

Situatiile de genul acesta imi repugna. Poate e mult spus repugna, dar e a doua oara cand vad minunatul cuplu. Nu am nimic impotriva cuplurilor de acest gen, atat timp cat nu fac parte dintr-unul. Ideea ca el sa fie cu un cap mai scund nu este valida pentru mine, dar…de gustibus non disputandum. Totusi, ce ma frapeaza in mod negativ e nevoia asta de a te țocăí* in plina strada. Nu inteleg. Si chestia aia cu saruturile animalice – vrei sa-l saruti sau sa ii devorezi fata? Mi se pare lipsa de bun simt si de respect. Fata de tine, ca om. Iti dai seama ca, daca nu ai respect fata de tine, nu ai cum sa ai fata de altii. Cred ca se pune si problema educatiei, lipsa vreunei reminiscente de pudoare sau macar a dorintei ca ceea ce e alt tau sa fie pus deoparte.

Nu-mi spuneti, va rog, ca asa isi manfesta pretuirea reciproca. Tinutul de mana, apropierea pe care o vezi in ochii anumitor cupluri, zambetul cald de pe fetele lor…acelea sunt adevarate manifeste de afectiune. Mainile ei zglobii in buzunarele lui (de la spate) si organul simtului gustativ introdus in cavitatea lui bucala, pana aproape de ganglionii limfatici NU sunt tocmai semne de afectiune profunda (retrag ultimul cuvant..e profunda treaba). 

Eh, stiti cum e, fiecare cu stolul lui de pitici. Astia-s ai mei si ii accept.

Ai vostri piticuti ce nemultumiri au?

Yours truly,

J.

ȚOCĂÍ, țócăi, vb. IV. (Fam.1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi.

Oda impotriva mea

Oximoronic da, oda impotriva mea.

O sa ajung o ilustra necunoscuta, fix din cauza dorintei atroce de a-mi pastra anonimatul gandurilor. Anonimatul podului dintre chip si gand. Nu vreau sa distrug acest pod, dar nici nu vreau sa-l fac cunoscut lumii intregi. Vreau sa se relationeze cu ceea ce scriu, nu vreau ca altii sa-si insuseasca propriile-mi ganduri, ca fiind propriile cugetari. Ma simt exact ca un artist obscur, care materializeaza gandul pentru ca un om creator de imagine sa-si poata intregi Eul.

Tocmai citeam un text (execrabil scris per total), dar cu fragmente pertinente, pe care parca le stiu de undeva. Da, le stiu de la mine. Din ultima postare chiar.

Sunt oameni care stiu sa-si creeze o imagine puternica. Chiar daca au foarte putine de oferit. Chiar daca ei nu au citit cartea ci doar inceputul, sfarsitul si au rasfoit putin cuprinsul. Stiu sa bata campii cu gratie si sa speculeze putinul de informatie primit…

Ce e trist e ca, multi dintre acesti oameni, reusesc sa ajunga sus. Pe baza unei imagini frumos realizate din condei, nu pe o baza fundamentata de idei.

Your truly,

J.