Familia regala…goala…rimeaza!

Vorbeam zilele trecute de treaba asta cu cada si gol si public….

Si….azi…

a09dMxX_700b

Mi-e rau. Ce e porcaria asta? Si asa m-am saturat de minunata si faimoasa familie regala, dar treaba asta e prea mult. Vai, ce minunati, naturali si extraordinari suntem. Dezinhibati! Si cu un plod…care ne ajuta sa facem toate momentele astea penibile sa para in regula.

Nici macar nu fac baie…sunt doar acoperiti de spuma. E exact ca-n seriale, cand mimeaza ca beau cafea…canile alea sunt goale… Serios e asa greu sa bei cafea? Nu zic sa bei cafea la 20 de duble pe minut, dar totusi…cana goala…e un pic deplasat… Inteleg ca pentru unii e un detaliu, dar pentru mine detaliile conteaza. E ca si cand intr-un film cu efecte speciale vezi exact ce e realizat pe calculator sau vezi ca panorama e o poza. Asa si aici…in afara de faptul ca…e cea mai proasta idee de pictorial din lume…nici macar nu e realista.

Yours bully,

J.

Anunțuri

Arsuri solare si neuronale

Doamne fereste de neuronale reale. Dar cred ca trebuie sa ai o pseudo-atrofie a simturilor sa ajungi in situatia mea.

Eu, copil caucazian (a se citi alb ca branza dă la tara, sa folosim diacritice, critice, zic). Critice ca starea pielii mele, timp de doua zile.

Sa va introduc in poveste: vara asta nu am fost la mare, dar mi-am facut abonament la strand (pe perioada a doua luni). Asadar si prin urmare 1 luna si jumatate, de doua ori pe saptamana am fost la piscina, in intervalul orar 13:00-17:00. Da, cele mai nasoale ore posibile. Dar da-i cu crema (50 SPF si 30 SPF, deci nu sunt complet inconstienta, doar partial), da-i cu nori, da-i cu vant, totul a fost in regula.O luna si jumatate totul a fost in regula. Sambata ma hotarasc sa merg la strand cu al meu. Interval orar 11:00-17:00. Cer morocanos, pseudo-nori, pseudo vant. Imi dau seama ca ale mele creme de plaja au au plecat impreuna cu mama la tara (ce dezertoare!). Mi-am luat un ulei puternic hidratant.

Am stat in apa, am stat pe sezlong, iar in apa, iar pe sezlong. Ulei, ulei, ulei si , culmea, mi-am acoperit si capul (eu care nu suport sa fac asta). N-am simtit nimic pana la ora 4 jumatate, cand am avut senzatia de frig si soarele a inceput sa-mi arda pielea. M-am acoperit complet, urmand ca apoi sa plecam.

Cand am ajuns acasa mi-am dat seama ca arat ca o tomata. De fapt, tomatele ar fi fost invidioase pe mine. Panica. Ma duc, fac dus si ma dau cu crema. A doua zi realizez ca cele doua ture de creme de dupla plaja din ziua anterioara nu au fost suficiente, recte treaba era cam nasoala. Dau fuga la farmacie (dupa ce am stat câteva ore bune pe net sa caut informatii si mi-am facut cateva masti cu albus de ou) sa iau mult laudatul Oximed. Ma asteptam sa ma linisteasca, sa fie a noua minune a lumii, mai ales dupa multitudinea de fiinte care l-au ridicat in slavi. Parerea mea este ca e o porcarie. O porcarie inutila si scumpa (e 25 de RON). Bun. Problema mea este ca nu numai ca nu are niciun efect dar PATEAZA tot ce atinge! Mi-a patat ingrozitor un prosop, bluza de pijama (desi saraca abia mi-a atins pielea tinand cont ca nu am fost capabila sa stau imbracata – prosopul a fost haina mea timp de doua zile) si pantalonasii. A treia zi eram atat de suparata pe el incat am vrut sa-l arunc. Nu l-am aruncat, dar l-am abandonat in frigider si am cautat alte solutii.

In disperare de cauza mi-am adus aminte ca am prin casa niste produse de la Forever (a avut tata un moment de nebunie temporara si a aruncat banii pe un kit dintr-ala de-al lor). Printre produsele respective era si un gel cu Aloe Vera. Am zis ca incercarea moarte n-are. M-am dat in strat gros pe toate zonele afectate.In cateva minute deja m-am calmat. Zic „uuu, are si efect, interesant”. Asa ca am repetat procesul dus-reaplicat gel. Pana seara deja eram capabila sa aplic o crema (l-am rugat pe tata sa-mi cumpere un Sudocrem) fara sa tip ca o fetita. A patra zi deja puteam sa ma imbrac.

A fost o experienta complet neplacuta. Insa am invatat ceva din ea:

1. Oximedul e complet inutil si pateaza orice material textil pe care-l intalneste in cale.

2. Gelul de la Forever cu Aloe Vera este chiar bun! Vi-l recomand pentru astfel de cazuri (mi se par cam maricele preturile promovate de ai nostri, dar 12 dolari merita).

3. Sudocrem – m-a ajutat mult . E o crema folosita de mamici pentru bebelusi (in general pentru iritatii), insa este recomandata si pentru arsuri termice sau solare (citisem undeva ca ar fi buna si impotriva acneei – pe asta n-am testat-o inca).

So, copii, ce am invatat azi? Ca oricat de morocanoasa ar fi vremea te poti arde fara protectie solara adecvata! Si am mai invatat ca subsemnata detesta Oximedul!

O zi fara arsuri solare va doresc!

Yours trully,

J.

Later edit: oricat m-am hidratat de cojit tot m-am cojit. Cred ca nu exista nimic care sa previna asta, cel putin nu in cazul meu. *sad face*

Ma enerveaza…

Ma enerveaza prostia umana.

Ma enerveaza soferii (nu generalizez la modul „femeie la volan” pentru ca am intalnit suficient de multi barbati care conduc execrabil) incompetenti. Ieri era cat pe ce sa facem un accident de toata frumusetea din cauza unei tute care nu s-a asigurat inainte sa iasa din parcarea mall-ului. Norocul nostru a fost ca banda de langa era libera si al meu monsieur e un super sofer. Recunosc ca am tipat ca o fetita (am scartait mai exact) si apoi toata pseudo-sperietura s-a transformat intr-o ploaie de injuraturi. O ploaie, da, sa mai racorim atmosfera. Chiar nu sunt genul de persoana care sa le ureze altora chestii nasoale, dar acestei fiinte i-am dorit sa i se ridice permisul (nu stiu cum l-a obtinut in the first place).

Nu inteleg acesti bipezi. Nu se asigura, nu semnalizeaza, mananca din volan (serios, cum poti conduce cu volanul in brate?). Ma depaseste genul asta de comportament (sper ca macar sa semnalizeze inainte).

Am auzit zilele trecute de o demoazela care a produs un accident extrem de grav (a omorat doi oameni) pentru ca se pensa in timp ce conducea. Nu numai ca se pensa, dar s-a gandit sa intre si intr-o depasire. Prost sa fii, noroc sa ai. Stiti cum e si cu norocul asta, are si el o limita. Totul are o limita. Mai putin prostia. Si universul. Legat de univers am agreat cu Einstein ca nu e tocmai sigura teoria. Prieteni buni suntem noi.

Ma enerveaza ca mi-e frig in birou.

Ma enerveaza ca sunt la serviciu si biroul e in proportie de 90% gol.

Ma enerveaza ca mi-e foame. Am tras doua ore de o banana si acum parca mi-e si mai foame (asta a sunat cam dubios).

Ma enerveaza ca nu gasesc o rochie faina pentru nunta prietenei mele.

Ma enerveaza ca nici pana acum nu am postat haul-ul cuhaine si incepe sa mi se para futil sa-l mai postez.

Ma enerveaza oamenii aroganti si cei ce nu stiu sa spuna „multumesc”.

Ma enerveaza tipele de la casierie care ofteaza cand ceri o informatie (serios, asta e jobul, eu nu oftez lung cand sunt rugata sa fac cea la birou).

a enerveaza oamenii care folosesc expresii frantuzesti si le scriu gresi( nu e o rusine sa google it first).

Ma enerveaza oamenii care procrastineaza in timpul programului (daca tu nu-ti indeplinesti sarcinile cand trebuie, ma impiedici si pe mine sa fiu eficienta).

Image

Ma enerveaza ca dupa cinci cafele tot dorm pe mine.

Ma enerveaza ca m-am hotarat prea tarziu sa dau comanda pentru un tricou si acum nu mai e in stoc.

Ma enerveaza ca este atat de urat afara, pentru o zi de vara.

Ma enerveaza ca ma enerveaza!

Image

O zi cu nervi de otel va doresc!

Yours trully,

J.

Upsides and downsides

Ce nu-mi place momentan la serviciu? Well, nu pot asculta muzica. La mine muzica e echivalenta cu aerul: good or bad let me inhale it.

Azi, cineva a avut minunata idee de a-si aduce castile si a mi le lasa si mie.

Ma simt minunat cand ascult muzica (cu o ureche desigur, cu cealalta sunt atenta la omuletii din jur). Problema e ca tocmai m-am surprins dansand pe ritmuri de Missy Elliot.

O alta problema este ca, acum, dupa 11 ani de cand exista melodia asta, ascult cu adevarat versurile.

mlfw612_130479151098

Nu are sens sa spun ca atunci cand a aparut melodia eram, cel mai probabil, in generala.

In ultima vreme am reascultat muzica aparuta in anii copilariei mele. Tot ce tine de rap raggaeton si pop, observ acum ca, pe langa ritmurile dansante si cantabile, au versuri de acest gen. Nu de multe ori m-am surprins cu un mutroi mirat, intreband „ASTA cantam eu in generala?”.

Tocma mi-am adus aminte de o intamplare amuzanta, de prin clasa a patra. Mergeam intr-o excursie de 2 zile, care practic a inlocuit banchetul nostru de sfarsit de ciclu. Am avut ca supraveghetori trei parinti (printre care si a mea mama) si directorul scolii. Ca in orice excursie, din acele vremuri, veneam cu cate o caseta si il rugam pe domnul sofer sa le adauge in repertoriul casetofonului. Tin minte ca, la intoarcerea spre casa, se canta cu aplomb (inclusiv parintii cantau) Vengaboys – Sex on the beach! Noua, plozilor, nu ni s-a parut nimic nelalocul lui…mama, in schimb, dupa ce a cantat cu noi melodia minute bune s-a trezit fix in ipostaza unicornului de mai sus!

E, cam asa sunt si eu acum. Realizez ca majoritatea cantecelor din acea perioada au continut sexual explicit, insa ritmurile erau atat de vioaie incat nici nu stiai ce canti. De multe  ori am vrut sa postez in memoriam-ul acelor zile o melodie…dar mi-am dat seama de continutul versurilor si m-am oprit la timp. ツ õ.O

Vi s-a intamplat asta? Sa ascultati doar ritmul melodiei/instrumentalul, fara sa va dati seama de versuri?

O zi amuzanta va doresc!

Yours truly,

J.

Cuvinte, cuvintele…

Am terminat filologie.

In prezent urmez o facultate in aceeasi nota. Morfologie, sintaxa, etimologie, o maslina, o atentie.

Marturisesc ca nu-mi place Facebook-ul. Deloc. E un fel de televizor portabil.

tumblr_lxhyb9kH8W1qdszmto1_500

Simt cum mi se atrofiaza creierul daca citesc comentariile pozelor.

In afara de socul pozelor care se posteaza in acest anotimp (sa ne dezbracam daca e cald, zic. Si neaparat sa postam pe facebook, altfel nu existam.) exista si socul cuvintelor. Inainte sa trecem la „ce-am mai invatat eu de pe feisbuc”, vreau sa ma confesez: am crezut ca le-am vazut pe toate – ei bine, soc si groaza! Astazi m-a surprins (a se citi socat) o fotografie reprezentand un tatic si al lui proaspat nascut plod…facand baie. In cada. Goi. Pe Facebook. Goi. In cada. Pe Facebook. O sa-mi spuneti ca am luat-o razna, nu faci baie imbracat. Da, da, adevarat, dar goi, in cada, pe facebook?

Plodul ii acopera tatalui partile „esentiale” (esential inadecvate). What the fuck? Nu stiu ce ma disturba mai mult? Ca sunt goi sau ca tatal isi foloseste progenitura pe post de scut anti-rachetanuditate?

Revin la cuvinte, caci altfel o sa repet ca o masina stricata „goi,cada,facebook”.

Un cuvant, pe care nu numai ca nu-l inteleg, dar imi lezeaza atat timpanul, cat si retina este superbitate. De ce? Serios. Nu va suna urat? E ca si cand as spune „copilul asta e monstruos de frumos” (din punctul meu de vedere, copiii oricum sunt niste mici monstruleti teroristi, deci, din perspectiva mea, s-ar potrivi…).

Calitativ. Il detest. Nu pe el in sine, ci pe el in exprimarea unora: „pantalonii astia sunt mai calitativi decat ceilalti”. Please kill me. Kill me now. NU exista mai calitativ.

CALITATÍV, -Ă adj. (Adesea adv.) Referitor la calitate (1); aparținând esenței, naturii lucrurilor. ◊ Analiză calitativă = determinarea naturii chimice a unei substanțe. [Cf. fr. qualitatif].

Forand dupa o explicatie plauzibila (ca de, al meu creier functioneaza in alte intervale orare) am gasit pe un forum:

Probabil cei care spun mai calitativ se gandesc la un alt sens, și anume „bun, de înaltă calitate”. Dar calitativ nu înseamnă asta, ci „referitor la calitate”. Nu putem spune vin calitativ sau autostrăzi calitative, ci control calitativ (adică „controlul calității”), evaluare calitativă (adică „evaluare a naturii obiectului, nu a mărimii”) etc.  Concluzie: o sa-i ridic o statuie omului acestuia! Acum pot sa afirm: ba, nu exista expresia blugi mai calitativi! Ha! Sau, in fine, exista, dar e complet incorecta. Still: Haa!

Si, pentru ca actuala inactivitate a creierului meu ma impiedica sa-mi aduc aminte ce alte cuvinte imi displac, o sa inchei cu o rugaminte. Daca observati ca oamenii de langa voi (mai ales daca va sunt dragi) gresesc cel mai bine e sa ii corectati. Cu totii gresim, insa ideal ar fi sa invatam din greseli, nu sa mergem pe principiul „las’, ba, ca merge si-asa! Cui ii pasa?”.

La un moment dat am accesat blogul unui profesor din cadrul Universitatii Bucuresti. Am observat, rasfoind paginile, o postare cu o multitudine de greseli. I-am semnalat dansului problema. Mi-a comunicat ca postarea nu ii apartine si ca nu i s-ar fi parut corect sa faca modficari SAU sa-i atraga atentia celui ce o redactase. Nu am inteles cum un profesor poate sa-mi spuna acest lucru. Nu mi se pare o ofensa sa-mi semnalezi greseala. Mi se pare o ofensa sa ma abandonezi in ignoranta mea, cand ai putea sa ma ajuti sa cresc, sa fiu mai bun, sa vorbesc corect. Nu e suficient sa am idei bune daca nu sunt in stare sa fac un acord gramatical elementar (Elementary, my dear Watson).

Oamenii nu inteleg ca tonul face muzica. Asta imi spunea bunica cand eram mica si ma rasteam in dreapta si-n stanga. Mult timp nu am inteles. Acum realizez ca poti spune lucruri mai putin placute pe un ton calm, cald, si atunci feedbackul este altul. Nu rezolvi nimic certand omul, tipand la el, incruntandu-te; nu faci altceva decat sa-i activezi scutul de aparare si sindromul de Gica Contra.

247544_10150195938659635_2823315_n

Positive attitude, positive feedback!

Have a great day!

Your truly,

J.

Diete, diete si iar diete

O iau razna de fiecare data cand sunt in cautare de diete.

Cautarea frenetica a dietei perfecte te face, de fapt, sa nu incepi nicio dieta. Fiinta umana e predispusa procrastinarii, pe principiul foarte simplunu pot sa ma apuc de invatat daca nu am rosii„.

Cauti, te documentezi, studiezi dieta pe toate fetele, citesti pareri. Te hotarasti, in fine, ce vei urma. Iti faci un calcul „hmm, tine 5 zile…pai ar trebui sa ma apuc de luni, ca poate in weekend vreau sa plec si ce-o sa fac eu acolo daca nu am voie sa mananc x si y”. Daca tine mai mult de 5 zile, recte include si weekendurile, drama creste. Te gandesti la ce vei manca in fiecare zi, te gandesti cum sa-ti golesti frigiderul, camara si rezervele de orice tentant, inainte de a incepe dieta. Nu poti incepe o dieta daca ai ciocolata si cascaval in frigider. Pai se strica, dom’le, ce facem aici? Risipa? Nu merge asa, totul e calculat.

Calculat da, caci am senzatia ca, de cate or vrem sa tinem o dieta, facem mai multa matematica decat orice altceva.

In fine, am eliminat toate sursele de tentatie. Bun. Perfect. Acum sa mergem la cumparaturi. Pai si cum facem? Cumparam pentru toata saptamana sau cumparam in fiecare zi? Pai daca mergem la cumparaturi in fiecare zi e obositor si consumam timp pretios. Da, dar daca cumparam pentru toata saptamana parca nu mai sunt la fel de proaspete alimentele. Pff, decizii, decizii. Facem un compromis: cumparam pentru 2 zile jumate. Bun. Acum intampinam alta problema: la ce ore sa mancam? Astia pe site-uri spun sa nu mancam dupa ora 18-19:00. (Dragi copchii, daca va treziti cumva la ora 18 bagati in voi cat mai puteti, ca de la ora 19:00 in sus se stinge lumina.) Bun. Si cate mese: mese mici si dese cheia marilor succese sau…doar 3 mese la ore fixe? (Cam nasol sa mananci o masa zic…cam mult lemn/plastic sau otel inoxidabil, dar de…daca-i musai, cu placere.)

Alt aspect important: sa consumam apa! Apa. Cred ca nu e nimic mai greu, intr-o dieta, decat sa-ti aduci aminte ca trebuie sa bei apa. Iti lipesti post-it-uri prin toata casa si-ti tapetezi biroul cu mesaje subliminale de genul bea apa, bai! La sfarsitul zilei realizezi ca n-ai baut nici macar un pahar juma’ de apa, desi afara sunt 45 de grade celsius si e una dintre cele mai toride veri din ultimii 53,5 ani.

Tenatiile! Tentatiile venite de la altii. Brusc, in momentul in care te decizi sa tii o dieta, toata lumea are ceva de sarbatorit, de iesit, de baut, de gatit. Brusc cei din casa isi aduc aminte ce mult iti place tie sparanghelul, desi tu esti in ziua de carne. Brusc toti prietenii tai vor sa te scoata la o bere. Brusc totul se rezuma la mancare si bautura! Si daca pana atunci nu ai avut obsesii culinare, ei bine vei incepe sa le ai. Vei fi ca personajele din desene animate, care vad pui la rotisor in orice fiinta miscatoare. Vei incepe sa agonizezi: 7 zile este o perioada colosala, te vei deshidrata, vei dezvolta toate bolile posibile si vei dobandi toate carentele din lume! Cea mai proasta idee ai avut. Auzi, dieta! Lasa, dom’le, la ce-mi trebuie mie dieta?! E mai sanatos sa ma apuc de sport! Da…dar ce sport?

images

Intr-o nota mai serioasa: propun sa lasam agoniile si sa mergem spre extaz. Nu cu dietele trebuie sa lucram ci cu mintea noastra. Suntem capabili sa tinem post negru 40 de zile. Dar avem tendinta sa ne limitam si sa ne cramponam de tot felul de scuze, mai mult sau mai putin nefundamentate. Mi se pare cel putin penibil sa afirmi ca dupa 7 zile de dieta disociata pe alimente (ziua si alimentul) dezvolti carente. Mi se pare atroce sa spui ca dupa 3 zile de mancat doar mere te imbolnavesti/lesini/mori in chinuri. Serios acum. Sunt oameni care consuma strict vegetale si sunt sanatosi. Perfect sanatosi. De ce? Pentru ca stiu sa manace. Stiu sa combine alimentele si stiu sa aduca organismului aportul de resurse necesare (pentru cei care urla sus si tare ca veganul nu manaca proteine: proteina, unde-i proteina?! Ciupercile sunt alimente proteice; sunt supranumite carne vegetala).

Mancatul e o arta, pe care ar trebui sa o invatam, nu o obsesie pe care sa o taram dupa noi in fiecare zi.

O zi sanatoasa va doresc.

Yours truly,

J.

Cuget deci exist

Mi-e greu sa ma autoevaluez.

Mi-e teama ca nu cumva sa creez conflicte de ordinul perceptiei.

Un singur lucru pot atesta: sunt expresii pe care m-am ferit intotdeauna, nu numai sa le rostesc, dar mai ales sa le gandesc. Una dintre ele este „mie nu mi se poate intampla asta”. E complet gresit sa gandesti asa. E ca si cum ai lansa vietii provocarea de a te aduce in situatia respectiva.

O alta expresia care imi repugna este „apreciezi o persoana sau un lucru doar dupa ce l-ai pierdut”. Ma trec fiorii numai cand ma gandesc ca as putea pierde persoana draga. Spunem lucruri de genul acesta si gandim astfel pentru ca efectiv nu ne constientizam relatiile, nu ne implicam suficient de mult, nu gandim in perspectiva.

Ajungi la o varsta (sau nu) la care incepi sa percepi fiecare lucru pe care il spui, pe care il faci, pe care il simti, asa cum reusesti la un moment dat sa percepi existenta fiecarui centimetru din corpul tau.

Sunt naivi. Suntem naivi si nepasatori. De cate ori ai incercat sa constientizezi miscarea degetului mic de la piciorul drept? De cate ori ori ai gandit inainte sa lansezi o ntrebare, un dubiu, un cuvant nu tocmai potrivit?

Ascultam inopinat, pe strada, discutia telefonica a unei tipe: „Da, eh, asa e, cand esti suparat zici chesti nasoale chiar daca stii ca nu sunt adevarate! Le spui doar ca sa-l ranesti!”…Din pacate asa se gandeste. Nu-i nimic, arunc cuvintele, ranesc, dar sunt suparata, am dreptul. Nu inteleg dorinta asta acuta de a rani in momentul in care noi ne simtim raniti. E cam acelasi lucru cu razbunarea…arma prostului…you know what they say. Tu poti alege ce persoana vrei sa fii. Vrei sa fii persoana care arunca cu expresii urate doar pentru ca poti si ai slaba scuza de a fi suparat? Sau vrei sa fii persoana matura care gandeste inainte sa vorbeasca? Poate ca ai vrea totusi sa nu ai ce sa-ti reprosezi dupa o cearta. Nici tu, nici persoana cu care interactionezi.

Fii omul bun pe care vrei sa-l intalnesti. Nu conteaza ca sunt oameni care nu merita sa te porti frumos; asta e problema lor. Trebuie sa te raportezi la tine, nu la altii. Intotdeauna le spun oamenilor: este gresit sa te compari cu X! Compara-te cu tine insuti!

Have a great day!

Yours truly,

J.