A minţi sau a nu minţi pe Facebook?

Minciuna, în genere, are picioare scurte. Nu pot să spun că îmi displac picioarele scurte, dar în niciun caz nu cred că o pereche m-ar ajuta să ajung departe, oricât de devreme m-aş trezi.

Minciuna pe un site public nu este tocmai benefică. Îti poţi crea, într-adevăr, un alter-ego mai bun, mai înţelept, mai tolerant, mai popular şi cu un număr impresionat de prieteni, pe care nu-i poţi număra nici pe degetele a jumătate de cartier. Îți poţi schimba numele, statutul social, nivelul de educaţie şi augmenta valoric orice bun material.

Ajungi să trăieşti într-o lume în care ai tot ce îţi doreşti. Creezi o utopie pentru propria persoană şi pentru cei ce intră în contact cu ego-ul tău fictiv. Toate bune şi frumoase, însă ce se întâmplă atunci când vine momentul în care ajungeţi să vă întâlniţi faţă în faţă? Fără patru pereţi, fără multiple ferestre de browser deschise, fără poze cu maşinile luxoase ale prietenilor, fără Photoshopul cel de toate zilele şi valoarea (sper că ştiţi că există taxă pe cea adăugată!) cea de toate zilele.

Nu e bine nici să te autosubminezi. Vei trece în categoria “mă plâng pentru a obţine complimente/încurajări” sau în categoria “chiar are acele defecte, eu cum nu am observat”. Oamenii au tendinţa să observe părţile negative. Sunt atraşi de negativ. În momentul în care le prezinţi părţile rele se vor pregăti ca, atunci când te vor întâlni, să joace mental un “găsiţi diferenţele dintre cele două imagini”.

Nu văd niciun avantaj în minciună. Însă nu văd nici de ce s-ar merge prea departe cu dezvăluirea adevărului.

Aşa cum adevărul este întotdeauna la mijloc, minciuna are o surioară mijlocie: omisiunea. Neglijează voit detaliile pe care, în mod cert, nu trebuie să le ştie tot mapamondul. Sunt ferm convinsă că posibilul tău şef, profesorul de treabă sau părintele colegei simpatice de clasă nu îţi vor admira libertinismul şi ţinuta sumară, manifestate la petreceri sau comportamentul de după trei sticle de vodcă, în urma meciului pierdut de către echipa favorită. Multe dintre lucrurile întâmplate în privat ar trebui să rămână în privat.

Aşadar mergeţi pe cartea sigură: sinceritate asezonată cu moderaţie în dezvăluiri!

Şi picioare lungi! Nu se ştie niciodată!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s