Dieta cu mere

Aceasta dieta este recomandata pentru detoxifierea organismului. 

Este posibil sa slabiti intre 4 si 7 kilograme pe saptamana.

Prima zi

Mic dejun: Mere.

Dejun: Mere.

Cina: Mere.

Se beau minimum doi litri de apa pe zi.

A doua zi

Mic dejun: Mere.

Dejun: Salata verde cu lamaie sau otet, branza cottage, putina sare, doi litri de apa pe parcursul zilei.

Cina: Mere.

A treia zi

Mic dejun: O felie de paine integrala, o felie de sunca si un mar

Dejun: O salata verde mare cu morcovi si ceapa.

Cina: Mere

A patra zi

Mic dejun: O felie de paine integrala cu o felie de sunca si un mar.

Dejun: Salata de legume fierte, fara cartofi, ton natural cu lamaie.

Cina: Cereale cu lapte degresat.

A cincea zi

Mic dejun: Un mar, un ou fiert, o felie de paine integrala.

Dejun: O salata de legume crude, carne la cuptor.

Cina: Mere.

Rezultate

Mai intai se reduce circumferinta abdomenului si a taliei. Este posibil sa apara acneea din cauza dexintoxicarii si durerea de stomac din cauza schimbarii alimentatiei. Evitati carnea de porc si grasimile dupa terminarea dietei deoarece stomacul ramane total curat. Beti zilnic cel putin opt pahare cu apa, evitati bauturile racoritoare carbogazoase, chiar daca sunt dietetice. Nu faceti exercitii fizice pe parcursul dietei si incercati sa dormiti cat mai mult.

Compromitere si greseala

Sunt lucruri pe care le observam atunci cand subconstientul nostru le cauta.

Deunazi m-am oprit in fata bibliotecii si am deschis mecanic o carte-in-dar. Cu gandurile aiurea, mi-am fixat aleator privirea pe pagina unde era asezat semnul de carte. In mod intrigant, avand in vedere ambuscadele emotionale ale ultimelor zile, am citit:

Nu te compromite. Esti singura avere pe care o ai. (Janis Joplin)

Am dat din cap in semn de afirmatie.Un suras malitios a urmat momentului grav: o astfel de judecata, venita de la unul dintre pionierii epocii drogurilor, pare mai degraba antagonica.

Suntem singurii care ne putem compromite. Suntem singurii care ii lasa pe altii sa ne invadeze sufletul si mintea cu bocancii plini de noroi. Sa atace atunci cand suntem deja la pamant. Sa ne calce pe varfurile degetelor, atunci cand acestea sunt singura bariera dintre noi si prapastie.

 

Reflectand asupra a ceea ce tocmai citisem, dau sa inchid cartea. Privirea imi este insa furata de citatul de pe pagina alaturata:

Prinde curaj!

Tineretea e varsta cand faci greseli. Asa ca nu ezita, greseste fara teama! (Pam Brown)

Punand in balanta cele doua citate se ajunge la o cale de mijloc. Ambele sunt corecte si totusi nu pot coexista in intregime. Una dintre ele castiga punctul procentual decisiv.

Greselile sunt utile. Atat timp cat stii sa le fructifici. Daca greseala se traduce in „ceva invatat”, misiunea ei a fost dusa la bun sfarsit. Daca vei continua sa repeti acelasi tip de greseala esti fie masochist, fie le repeti intr-un mod atat de original (desi cu acelasi substrat) incat te autopacalesti cum ca greselile sunt diferite (*incerc sa nu aduc invective pronuntand cuvantul „prost”*).

Exista insa si o a treia varianta. Oamenii au perceptii diferite. Vorba aceea cu „daca trei iti spun ca esti beat, ai face bine sa te culci” nu este in mod obligatoriu adevarata. Daca par beat, nu inseamna ca sunt. Perceptia este diferita. Ceea ce pentru mine este o cantitate acceptata, pentru tine poate fi coma alcoolica. Si cand spun perceptie nu ma refer doar la perceptia vizuala. Perceptie extrapolata asupra tuturor organelor. Perceptia corpului la cantitatea ingerata. Perceptia creierului asupra actiunilor pe care le comanda corpului. Avem reguli proprii si, in acelasi timp, diferite. Avem principii si limite impuse.

Asadar, daca tu spui ca ceea ce fac eu e gresit nu este obligatoriu si adevarat. Este in concordanta cu perceptia ta. Daca tu si grupul tau aveti aceeasi parere inseamna ca aveti aceeasi perceptie asupra faptei respective. Asta NU inseamna ca aveti dreptate.  Asta NU inseamna ca eu gresesc. Inseamna ca nu avem aceeasi perceptie, aceleasi principii, aceleasi linii de ghidare. Nu suntem compatibili.

Sunt de acord cu faptul ca un om nu poate fi schimbat. Un om nu trebuie schimbat. Oricum lupta e futila. Baza omului va ramane aceeasi. Vei reusi sa darami poate peretii claditi pe stalpii de rezistenta. Poate chiar stalpii de rezistenta. Daca vei reusi vei creea, impropriu spus, o ruina alcatuita dintr-un conglomerat nefericit de idei, perceptii si pareri nepersonale. Daca vei sa distrugi un om convinge-l ca tot ce a cladit pana atunci e gresit. Ca toate convingerile sale sunt gresite. Pune-i toate deciziile sub semnul intrebarii. Sadeste in el nesiguranta, teama, groaza unor viitoare implacabile deceptii.

Depinde de om. Va rezista sau nu ambuscadei. Vei reusi sa-l aduci la forma de ruina sau se va dovedi indestructibil.

Sau vei reusi sa-l bombardezi. Sa lasi in urma doar baza structurii sale si un nor greu de fantasme, de fantome ale trecutului, urme pestilentiale de teama si indoiala. Insa ai grija. Din fum si cenusa poate renaste un Phoenix mai puternic decat orice atac, mai presus de orice actiune de-a ta si, nu in ultimul rand, mai presus de ceea ce existenta ta va insemna vreodata.