Don’t leave…

Urasc cand doze mult prea mari de realitate ma pocnesc drept  in fata.

Opun rezistenta, dar nu sunt de neclintit. Sunt serioasa. Sunt sobra. Nu las nimic sa se vada. Dar pana cand?

Azi am cedat. Ochii mi s-au umplut de lacrimi. Cateodata plang ca o jucarie de plastic. Imobila, cu privirea in gol si lacrimi siroindu-mi pe obraz. Astazi am plans ca un copil. Spastic. Cu scancete si tanguieli. Imi revin repede, de obicei. E ca un un baraj fisurat, caruia ii gasesc repede locul scurgerii si-l astup. Barajul controlului. Al emotionalului. Incerc sa blochez sentimentele. Sa nu ma gandesc la ceea ce a declansat fisura. Doare mai putin. Plansul se opreste. Insa nu tine mult. Si, in plus, e ca atunci cand nu spui cu voce tare ca ai facut o greseala, spunandu-ti ca, daca doar tu stii, nu exista.

Suntem gresiti. Atat de gresiti. Nu stim sa iubim.

Lasam orgoliul si mandria sa ne conduca. Nu ne-am opri vreodata, din drumul nostru taios, pentru a-l mangaia pe cel pe care il iubim. Preferam sa lansam tertipuri de genul „il critic pentru ca il iubesc”. Critica doare. Raneste. Nu e neaparat constructiv. Si chiar daca e. Doare la fel de mult. Zidurile noastre de aparare nu ne fac mai puternici. Pentru ca in ciuda faptului ca opresc raul, opresc si binele. Opresc tot. Si devenim stane de piatra, roboti asentimentali. Asta nu ne face puternici. Ci morti in interior.

Am ajuns sa nu facem ceva bun pentru cel de langa noi gandind ca ne va lua in ras. Sau se va obisnui si i se va parea normal. Si atunci il pedepsim constant. Oferindu-i lucruri frumoase doar atunci cand credem noi ca e cazul. Cand stim ca nu i-am mai daruit de mult. Ca si cand totul in viata ar fi programat. Ca si cand am fi masinari a caror revizie trebuie facuta la 6 luni.

Suntem nistre netrebnici.

Visul meu este sa fiu un om. Imi sabotez visul in fiecare zi. Imi ciopartesc idealul.

Ma intreb de ce nu stim sa apreciem oamenii. De ce ne batem efectiv joc? De ce ajungem sa-i distrugem?
Gasisem un mesaj undeva care spunea „Nu, nu o iubesti, pentru ca nu distrugi persoanele pe care le iubesti!”. Am observat ca asta este tendinta.

Am auzit prea des „te iubesc, dar nu mai pot ramane”.

Ne folosim de oameni. Luam totul de-a gata. Omul asta trebuie sa faca asta.  Nu ne gandim ca o face din placere. pentru ne apreciaza, pentru ca doreste sa ne vada fericiti. Nu, avem senzatia ca e de datoria lui sa faca asta. Nimeni nu are datorii fata de nimeni. Nu suntem martirii nimanui.

Nu vreau sa pleci. Nu vreau sa mor de dor. Pentru ca nu stiu sa spun „te iubesc” si „mi-e dor”. Sunt prea rece.  Imi pare rau. Dar nu se vede. Nu vreau sa pleci.  Doar cand am vazut lacrimile din ochii tai  am crezut in vorbele tale. Pentru ca tu nu plangi. Si eu nu plang in fata ta. De-aia te-am rugat sa pleci. Sa te duci sa cumperi ce ai de cumparat. Caci nu vroiam sa vezi cum lacrimile infloresc in ochii mei. Cum spasmele plansetului se zbat in pieptul meu.

Nu vreau sa pleci. Te iubesc. Si poate ca am spus ca poti pleca pentru ca noua, tututor, sa ne fie bine, dar niciodata nu mi-am inchipuit ca ai face-o.

Te iubesc.

3 thoughts on “Don’t leave…

  1. da sa stii ca ne place mai mult sa stam langa cineva care ne respinge, sau chiar ne raneste
    daca ne lasa in pace nu-i bine
    opusurile se atrag
    tot timpul ne gandim la noi, suntem egoisti din fire, cand iubim nu ne intereseaza daca celalalt ne iubeste doar ca noi il iubim
    nu cred ca daca auzi toata ziua „te iubesc” si tu nu impartasesti aceeasi chestie, e bine
    nu. n-o sa stai cu acel cineva
    o sa te gandesti numa la acel pe care-l iubesti TU.
    asa cred eu ca e facuta lumea, oricum in viata am intalnit cazuri reale de acest gen, cand fiecare fugea dupa altcineva
    eu pe el, el pe ea, ea pe altu etc…….

    • Nu știu dacă știi, e o melodie de la Taxi care vorbește exact despre ceea ce spui…. Specia noastră e puțin masochista.
      https://www.youtube.com/watch?v=Z63YZq0oGeI – Taxi – Ea inca ma iubeste
      In postul asta vorbesc despre o altfel de iubire. Este vorba despre unul dintre membrii familiei. In mod ciudat…cu ai mei dragi, de sange, sunt foarte putin afectuoasa. In general sunt rece. Cred ca la mine barometrul e invers: cu cat sunt mai rece cu atat tin mai mult la persoana respectiva. Fire ciudata, ce sa-i faci.

      • da, stiu cum e, o iubesti inlauntrul tau asa discret, dar atunci cand numai e, atunci mori ca nu i-ai aratat mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s