Scrisoare catre nicaieri

Din nou acelasi sentiment de oboseala fizica. Psihica. Emotionala. De furie ravasita.

Coridoare lungi, pereti gri, multe usi. Toate inchise. Fortezi clantele cu indarjire. Nimic. Niciuna nu se deschide. Agonizezi invartindu-te si lovindu-te haotic de nimicul din jurul tau. Pereti si usi. Inamovibile. Impenetrabile. Inaccesibile.

Incepi sa auzi glasuri. Rasete si pasi de copil, alergand intr-o dupa-masa de primvara. Cantecele si leagane scartaind. Voci de mame strigandu-si copiii.  Tropot de…de…

Miros de nisip si vant acut pe o faleza prea putin cunoscuta.  Aroma varatica de sentimente. Te incalzeste. Te duce in visare. Te linisteste. Macazul se schimba. O gheara solzoasa te smulge infingandu-se-n gulerul tricoului tau. Un chip intunecat iti zambeste sintetic, impingandu-te inapoi in coltul tau. Capul ti se loveste de perete facandu-l sa sucombe. Creatura innegurata se volatilizeaza. Naucit, te intorci si te uiti in spate. Intr-adevar. Peretele a disparut. Un geam se contureaza in locul acestuia. Lumina puternica si explozia de culoare te silesc sa te retragi si sa-ti acoperi ochii.

Socul trece. Te apropii de suprafata de sticla tarandu-te in genunchi. O atingi cu varful degetelor, descriind parca urme de fum. Nu-ti ingadui sa privesti ceea ce este in spatele ei. Observi doar luciul fin si propriile degete cum gliseaza, valsand pe suprafata abia descoperita. Simti duritatea sticlei in ciuda claritatii ei.

Brusc simti o forta. Te atrage. Puternic, aproape obligandu-ti trupul sa se izbeasca de geam. Te impotrivesti crancen.  Concentrandu-te sa invingi forta, uiti de teama pentru ceea ce mai devreme te-a orbit. Privesti prin sticla. Forta te elibereaza. Asta a dorit. Sa te distraga. Sa te faca sa vezi.

Privesti. Explozia de culoara si lumina se materializeaza. Totul prinde contur. Forma. Stai lipit de geam. In genunchi. Cu palmele lipite de suprafata sticloasa, tinandu-ti respiratia. Te intorci. In spate aceiasi pereti gri. Aceleasi usi inchise. Te gandesti ca ar trebui sa spargi geamul; sa ajungi in spatiul plin de culoare, de lumina, de aparent infinit. Poate e o capcana. Poate acum o usa este deschisa. Poate usa este de fapt raspunsul. Realizezi ca daca te vei ridica si vei alege usa geamul nu va mai putea fi vreodata spart.

Geamul sau usa?

One thought on “Scrisoare catre nicaieri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s