A pleca sau a nu pleca?

Nu, nu aceasta este întrebarea. Întrebarea este: de ce stăm atât să contemplăm?

Nu spune nimeni că ar trebui să ne facem bagajele şi să plecăm cu primul avion. Sunt variante de cântarit întotdeauna. Însă şi perioada de analiză trebuie să aibă o limită. Nu de alta, dar ne trezim la 40 de ani, în acelaşi loc, filosofând disparat pe baza unor întrebări descendente din mult prea clasicul ‘a fi sau a nu fi’.

Ne-am obişnuit cu veşnicele „nu se poate, nu vei reuşi, ai nevoie de pile, ai nevoie de părinţi cu bani„. Ţi se taie complet entuziasmul şi te trânteşti în scaun gândind:  „Unde naiba mi-a fost capul, crezând că pot pleca şi pot face mai mult?” „Are dreptate…voi pierde bani, timp şi voi fi rezolvat nimic la întoarcere.” De aici ne survin temerile: de la oamenii extrem de pozitivi din preajma noastră, din teama de a nu reveni cu coada între picioare, de a da greş. FAILURE. Ce vor crede restul? Cum mă vor privi? Ce voi face în continuare? Care va mai fi în aceste condiţii viitorul meu? Ah, îmi voi rata viaţa. Ajungi exact ca in bancul cu iepuraşul care, exaperat, trânteşte în final un  „Ştii ceva, ursule, îmi bag piciorul în tigaia ta!”

Sfaturile sunt bune. Dar sunt doar sfaturi. Sfaturi, păreri, experienţe personale. Le asculţi, le cântăreşti şi apoi iei decizia. TU. Tu iei decizia. Analiză la rece, realistă, dar pozitivă. Nu am spus optimist. Nu am spus pesimist. Ci realist pozitiv. Negativismul nu va ajuta vreodată. Poate ar fi cazul să reabilitam şi limbajul uzual în care predomină trebuie, înlocuindu-l cu ar fi bine.

Întotdeauna am spus că voi rămâne în ţara. Dacă voi pleca, o voi face pentru a vizita sau pentru studii. Mă voi întoarce întotdeauna acasă. Aici sunt eu, acesta este locul căruia aparţin. Spiritul meu patriotic se şubrezeşte tot mai mult în ultima perioadă. Este ca atunci când vezi pe cineva drag chinuit şi nu poţi face ceva să opreşti asta. Şi atunci preferi să pleci, să fugi şi să rămâi cu imaginea frumoasă, nu cu oroarea maltratării. Nu-mi dau seama daca este un act de laşitatea sau nu.

Totul in jurul meu este politică.

Politică. Oameni fără coloană vertebrală. Manipularea maselor şi mesaje mai mult sau mai puţin subliminale. Distragerea atenţiei prin anunţarea unor fenomene fantomă.

Şuturi bine plasate în orgoliul şi demnitatea elitelor. Sucumbarea creativităţii şi îngroparea valorilor. Fault social.

Aici trăim.

Unii sunt extraordinari şi renunţă din respect de sine. Nu suportă să fie călcaţi pe mâini de cei ce ar trebui să-i ajute să se ridice.

Alţii sunt mediocrii, însă au voinţă şi luptă până la epuizare, îngropându-se în sistemul de plafonare cu crustă glorioasă de succes.

Restul sunt infimi şi vor fi întotdeauna pioni pe tabla de şah a vieţii, controlaţi veşnic de mâini necunoscute.

6 thoughts on “A pleca sau a nu pleca?

  1. Din pacate doar cu patriotism nu o sa se schimbe nimic in tara asta. Si din asta ajungi sa ai doua alternative fie stai si incerci sa schimbi ceva, dar cum bine ai zis cu puterea unui simplu pion, sau te duci unde tot pion vei fi, dar lucrurile vor fi cu totul si cu totul altfel. Oricum exista intodeauna si o a treia varianta: sa iesi din conditia de pion, dar asta e un subiect delicat si o data ce incerci asa e foarte usor sa iti pierzi calea. So pana la urma ajungi in postura de a face un compromis(urasc compromisurile) fie stai si esti calcat in picioare in moduri te care nici nu stiai si vezi cum se duce dracu totul sau pleci si da nu o sa te simti cu adevarat nicaieri acasa dar o sa fi respectat pentru cine esti, pentru pregatirea ta si iti vei putea realiza mult mai multe vise decat in tara.
    Si cand stai sa te gandesti ca la ce s-a ajuns acum se datoreaza toturor romanilor. Chiar daca nu ai facu nimic tot esti vinovat ca ai lasat ca porcariile sa avanseze, iar daca ai incercat sa navighezi prin cacat si sa gasesti acea portita ce sa iti permita sa existi tot esti vinovat ca ai acceptat sa traiesti in cacat…. nu vorbesc de situatii mai grave pentru ca aia sunt deja nenorociti.
    Iar in prezent un lucru care tampeste romanii mai rau e mandria aia nejustificata mai exact sunt fuduli. Fi frate mandru cand tu ai realizat ceva cand tu ai schimbat in bine ceva nu fi mandru ca in decursul a 400 de ani s-a trezit unu cu morala mai puternica si a zis NU, ar trebuii sa iti fie rusine de fapt ca din 400 de ani a fost doar unul asa si care de cele mai multe ori a mierlito ca spiritul jegos mioritic a invins.

    Pana nu o sa ne vedem adevarata dimensiune ca neam ca natie unde trebuie sa ne schimbam si sa si facem asta nu o sa reusim sa ne fie mai bine o sa continuam sa inghitim rahaturi si partea nasoala e ca modul asta de gandire daca il va avea un grup de indivizi sau chiar o generatie intreaga nu o sa schimbe nimic, cateva generatii vor trebui sa constientizeze asta ca sa se inceapa schimbarea. Eu sunt pesimist ca in decursul vietii mele o sa se schimbe substantial ceva tocmai de aceea prefer sa plec si sa imi traiesc viata in conditii ok nu ca in romania sa strang din cur si sa imi fie sila in permanenta. Pot fi acuzat de lipsa de patriotism, de lasitate, poate ca de si mai multe, dar raspunsul meu e ce a facut tara asta pentru mine ca sa renunt la visele mele si sa incerc sa ma lupt cu morile de vant, sa incerc sa mut muntii din loc cand ei incearca sa ma acopere.

  2. eu cred ca nu ar trebui noi sa plecam ci sa vina ei catre noi
    sa ne-nvete sa facem ceva, asa cum au facut si ei in tara lor
    am avut mai multe tentative… am niste prieteni in canada, dar cu trecerea timpului a trecut si acest gand, nu stiu de ce
    am incredere in prietenii mei ca-mi zic adevarul, ca e ok acolo (ei fiind plecati de mai multi ani) si ca cea mai importanta chestie este ca beneficiezi de un sistem gata facut unde toate merg de la sine si sunt facute bine de la inceput, ca parca timpul are alta dimensiune, se plimba prin parc, citesc mai mult, au mai mult timp si toti au sanse egale, adica daca vrei sa faci ceva nu ti se vor pune piedici cum ca nu ai pile….etc
    tot timpul o sa ma intreb cum ar fi fost daca…

  3. oricum, nu pot sa zic ca in alte tari pe unde am umblat e mai frumos decat la noi, dar parca e mai curat, oamenii mai veseli, mai civilizati, orasele mai luminoase si mai fara caini vagabonzi, de mare nici nu mai vorbesc…offffff, n-are nici un rost
    nu stiu daca m-as simti bine altundeva, aici m-am nascut, aici am crescut

  4. revin:
    e mult mai curat si mult mai normal, adica este asa cum ar trebui sa fie orice tara normala
    da, vreau sa plec, dar nu plec, nu mai pot, ma zbat cu mine insami
    un prieten a fost plecat, tot in canada, a stat 2 ani si n-a mai rezistat, a venit acas , si-a vandut tot de-aici, nu mai avea nimik, dar a zis ca macar e acasa, s-a trezit intr-o dimineata si a iesit la geam, in bucuresti, a tras aer in piept si….a crezut ca moare, n-a mai putut respira de putoare de poluare, de gunoaie, de tot
    concluzia, acum e bine merci in canada inapoi la traiul normal, pana la urma s-a acomodat, a-nvatat si engleza mai bine (sincer nu stiu cum a trecut prima data interviul acela), e ok
    deci….nu mai stiu ce sa zic

    • Ai mei sunt toti plecati. Nu stiu daca mai am 5 rude in tara. Sunt in Canada, sunt in America de Nord, sunt in Australia. Sunt bine acolo unde sunt. Desi, iti pot spune ca cei din Australia sunt mult mai fericiti decat ceilalti. Acestia din urma au avut nenorocul sa aiba ceva probleme medicale si sistemul numai bine nu i-a tratat. Deci clar probleme exista peste tot. Si mari. Le e dor de casa, sunt nostalgici, dar nu s-ar mai intoarce.
      Stiu ca atunci cand am plecat eu pentru 3 luni in Canada am avut o reactie ciudata. Initial ma uitam in jur si spuneam ” Mda, dragut, da avem si noi, mdaa, dragut dar avem si noi”. Eram si mica si incapatanata. Mult timp am vrut inapoi acasa, cat mai repede. Am apreciat gatorade-ul lor si pepenele rosu fara seminte, butelcile de suc de portocale, one dollar store-urile, super hot-dogs cu topping si reducerile, care chiar erau reduceri. Dar atat. Voiam acasa. Si cand m-am intors, am avut un soc. De la vama si pana acasa. Nu stiam ce e orasul asta gri in care ma intorsesem. Asta nu era orasul meu. Murdar, abatut, batjocorit. Mi-a luat ceva sa ma intorc la realitate. Asa mi-am dat seama ce impact a avut Canada asupra mea.

  5. in australia e un unchi plecat de pe vremea lui ceausescu, da cred ca e cel mai bine, toata ziua asculta muzica romaneasca(el e setat pe populara), dar nu s-ar mai intoarce
    taica-meu a luptat la revolutie si mi-a zis „las ca luptam acum pt voi peste 20 de ani sa fie mai bine”, nu stiu cat de bine e acum…dar nici peste inca 50 de ani n-o sa fie mai bine in tara asta, nu mai am nici o speranta, trebuie schimbat ceva radical
    deci ti-a placut in canada?…
    hmmm, inca ma mai gandesc…
    stiu ca le e greu ca sunt intr-o tara straina… ma, da de ce nu se mai intoarce nimeni???

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s