Scrisoare catre nicaieri

Din nou acelasi sentiment de oboseala fizica. Psihica. Emotionala. De furie ravasita.

Coridoare lungi, pereti gri, multe usi. Toate inchise. Fortezi clantele cu indarjire. Nimic. Niciuna nu se deschide. Agonizezi invartindu-te si lovindu-te haotic de nimicul din jurul tau. Pereti si usi. Inamovibile. Impenetrabile. Inaccesibile.

Incepi sa auzi glasuri. Rasete si pasi de copil, alergand intr-o dupa-masa de primvara. Cantecele si leagane scartaind. Voci de mame strigandu-si copiii.  Tropot de…de…

Miros de nisip si vant acut pe o faleza prea putin cunoscuta.  Aroma varatica de sentimente. Te incalzeste. Te duce in visare. Te linisteste. Macazul se schimba. O gheara solzoasa te smulge infingandu-se-n gulerul tricoului tau. Un chip intunecat iti zambeste sintetic, impingandu-te inapoi in coltul tau. Capul ti se loveste de perete facandu-l sa sucombe. Creatura innegurata se volatilizeaza. Naucit, te intorci si te uiti in spate. Intr-adevar. Peretele a disparut. Un geam se contureaza in locul acestuia. Lumina puternica si explozia de culoare te silesc sa te retragi si sa-ti acoperi ochii.

Socul trece. Te apropii de suprafata de sticla tarandu-te in genunchi. O atingi cu varful degetelor, descriind parca urme de fum. Nu-ti ingadui sa privesti ceea ce este in spatele ei. Observi doar luciul fin si propriile degete cum gliseaza, valsand pe suprafata abia descoperita. Simti duritatea sticlei in ciuda claritatii ei.

Brusc simti o forta. Te atrage. Puternic, aproape obligandu-ti trupul sa se izbeasca de geam. Te impotrivesti crancen.  Concentrandu-te sa invingi forta, uiti de teama pentru ceea ce mai devreme te-a orbit. Privesti prin sticla. Forta te elibereaza. Asta a dorit. Sa te distraga. Sa te faca sa vezi.

Privesti. Explozia de culoara si lumina se materializeaza. Totul prinde contur. Forma. Stai lipit de geam. In genunchi. Cu palmele lipite de suprafata sticloasa, tinandu-ti respiratia. Te intorci. In spate aceiasi pereti gri. Aceleasi usi inchise. Te gandesti ca ar trebui sa spargi geamul; sa ajungi in spatiul plin de culoare, de lumina, de aparent infinit. Poate e o capcana. Poate acum o usa este deschisa. Poate usa este de fapt raspunsul. Realizezi ca daca te vei ridica si vei alege usa geamul nu va mai putea fi vreodata spart.

Geamul sau usa?

SceneFZ Free Sign-Up

In perioada 30.04.2011 – 08.05.2011 [FREE SIGN-UP] SceneFZ isi deschide portile noilor useri.

In acelasi timp tot pentru a veni in ajutorul userilor SceneFZ a creat 3 noi categorii:
1. TVEps-Ro (RoSubbed)
2. XviD-Ro (RoSubbed)
3. BR-Ro (BluRay-RoSubbed)

Daca ati devenit deja curiosi puteti sa va creati un cont aici: http://www.scenefz.net

Good luck and happy download!

WOTD realised

Dupa ce am postat WOTD Birkin am avut inspiratia de a merge in mall cu mama.

Nu sunt mare fan batut magazine, insa de data asta am vrut sa intru in Parfois.

Ce am gasit acolo?

 

IwanttobeaBirkinwhenIgrowup bag

 

Am avut mici dubii in privinta marimii si a culorii.

Dupa cum se vede pe una din etichete, poate fi folosita pentru a transporta laptopul, pe langa „all a girl needs on a daily baisis”  (are 46 cm latime si 36 inaltime, fara barete).

Mi-e greu sa numesc culoare. As spune ca este grej, cu accent ceva mai pronuntat pe bej. Grej nude (pff, exista asa ceva?). M-am gandit instant ca sunt mare devoratoare de gri si probabil o voi asorta greu. Tipa ce-mi oferea detaliile suplimentare m-a asigurat ca se potriveste cu absolut orice si, in plus, se poarta aceasta nuanta. I-am zambit gales dorindu-mi sa-i spun sa nu pronunte se poarta daca vrea sa faca vanzarea, avand in vedere ca eu fug cel putin sprinten cand aud aceasta sintagma.

Insa, cum rar lucrurile vorbesc cu mine,  i-am facut rezervare pana a doua zi (just in case noaptea visez cum ca imi vorbeste urat or something).

N-am primit niciun mesaj negativ din partea universului asa ca a doua zi m-am intors pentru a o achizitiona.

In mod fericit am gasit si cu ce sa o asortez.

Laptop case tag

 

Timberland Watch

 

Happy couple

 

*Me happy*

WOTD Birkin

Wish of the week, care se va transforma probabil in wish of the month, avand in vedere ca nu gasesc nimic similar.

So here you go:  the all time classic Birkin.

De unde am aflat de Birkin? Sex and The City. Initial nu m-a impresionat profund, insa ‘lovindu-ma’ de ea in diverse cautari am inceput sa ii apreciez linia simpla, clasica. Marturisesc ca nu a fost dragoste la prima vedere ci genul acela de relatie construita in timp.

So, what’s a Birkin?

The Birkin bag is a handmade purse by Hermès and named after actress and singer Jane Birkin.

Its prices range from $9,000 to $150,000. Costs escalate according to the type of materials. The bags are distributed to Hermès boutiques on unpredictable schedules and in limited quantities, creating scarcity and, intended or unintended, exclusivity.

History

In 1981, Hermès chief executive Jean-Louis Dumas was seated next to Jane Birkin on a flight from Paris to London. She had just placed her straw bag in the overhead compartment of her seat, but the contents fell to the ground, leaving her to scramble to replace the contents. Birkin explained to Monsieur Dumas that it had been difficult to find a leather weekend bag she liked. In 1984, he created a black supple leather bag for her, based on an 1892 design. She used the bag for herself, then later changed her mind. Nevertheless, the bag has since become an icon.

Design

Birkin bags are sold in a range of sizes. Each one may be made to order with different customer-chosen hides, color, and hardware fixtures. There are other individual options, such as diamond-encrusting.

The bag also has a variety of hides such as calf leather, ostrich, crocodile, and lizard. One of the most expensive is saltwater crocodile skin. Bags with smaller scales cost more than those with larger scales. The bag is lined with goat-skin. The color matches the exterior. Prices for the Birkin bag depend on the color, hardware fixtures, and skin.

It  comes in a variety of colors such as pink, red, brown, baby blue, navy blue, orange, white, black, and golden tan.

Sizes are 25, 30, 35, and 40 centimeters. The 50- and 55-centimeter bags are meant for travelling

The bag has a lock and keys. All the metallic hardware (the lock, keys, buckle hardware, and base studs) are plated with gold or palladium to prevent tarnishing. Hardware is updated regularly to maintain the top quality available in the industry at time of production. The metal lock may be covered with leather as a custom option. Diamonds are another custom addition

How Hermes justifies the price?

The bags are handmade in France by expert artisans. The company’s signature saddle stitching, developed in the 1800s, is another distinctive feature. Each bag is hand-sewn, buffed, painted, and polished, taking several days to finish. An average bag is created in 48 hours. Leathers are obtained from different tanners in France, resulting in varying smells and textures. Because of the individual craftsmanship, other details of the bags may not all match. The company justifies the cost of the Birkin bag, compared to other bags, based on the meticulous craftsmanship and scarcity.

I would say that „all you need is love” loses over „all you need is a Birkin”.

I’m joking. Probably. On a second thought though, Hermes offers a „spa treatment” – a reconditioning for overly used bags. Relationship do not come with that kind of service, you know?

All in all I like the bag. It’s a classic. It’s simple. It’s handmade, so each one is unique.

Is it expensive? Yes, it is. I don’t know if I would buy one, but most certainely I wouldn’t buy a fake or a replica.

Alternative convenabile am gasit la H&M si la Accesorize:

H&M Brown Leather Tote Bag $30

Accesorize Ladylike Turnlock Shoulder Bag £35.00

That’s all folks!

Pe final va las sa va delectati cu „Je t’aime…moi non plus”.

Story in story: „Je t’aime… moi non plus” (French for „I love you… me neither”) is a French duet written by Serge Gainsbourg. It was written for and sang with Brigitte Bardot in 1967, but that version was not released until 1986. In 1969, Gainsbourg recorded a version with his lover, Jane Birkin. It reached number one in the UK, but was banned in several countries due to its sexual content. The song has been covered by many different artists.

A pleca sau a nu pleca?

Nu, nu aceasta este întrebarea. Întrebarea este: de ce stăm atât să contemplăm?

Nu spune nimeni că ar trebui să ne facem bagajele şi să plecăm cu primul avion. Sunt variante de cântarit întotdeauna. Însă şi perioada de analiză trebuie să aibă o limită. Nu de alta, dar ne trezim la 40 de ani, în acelaşi loc, filosofând disparat pe baza unor întrebări descendente din mult prea clasicul ‘a fi sau a nu fi’.

Ne-am obişnuit cu veşnicele „nu se poate, nu vei reuşi, ai nevoie de pile, ai nevoie de părinţi cu bani„. Ţi se taie complet entuziasmul şi te trânteşti în scaun gândind:  „Unde naiba mi-a fost capul, crezând că pot pleca şi pot face mai mult?” „Are dreptate…voi pierde bani, timp şi voi fi rezolvat nimic la întoarcere.” De aici ne survin temerile: de la oamenii extrem de pozitivi din preajma noastră, din teama de a nu reveni cu coada între picioare, de a da greş. FAILURE. Ce vor crede restul? Cum mă vor privi? Ce voi face în continuare? Care va mai fi în aceste condiţii viitorul meu? Ah, îmi voi rata viaţa. Ajungi exact ca in bancul cu iepuraşul care, exaperat, trânteşte în final un  „Ştii ceva, ursule, îmi bag piciorul în tigaia ta!”

Sfaturile sunt bune. Dar sunt doar sfaturi. Sfaturi, păreri, experienţe personale. Le asculţi, le cântăreşti şi apoi iei decizia. TU. Tu iei decizia. Analiză la rece, realistă, dar pozitivă. Nu am spus optimist. Nu am spus pesimist. Ci realist pozitiv. Negativismul nu va ajuta vreodată. Poate ar fi cazul să reabilitam şi limbajul uzual în care predomină trebuie, înlocuindu-l cu ar fi bine.

Întotdeauna am spus că voi rămâne în ţara. Dacă voi pleca, o voi face pentru a vizita sau pentru studii. Mă voi întoarce întotdeauna acasă. Aici sunt eu, acesta este locul căruia aparţin. Spiritul meu patriotic se şubrezeşte tot mai mult în ultima perioadă. Este ca atunci când vezi pe cineva drag chinuit şi nu poţi face ceva să opreşti asta. Şi atunci preferi să pleci, să fugi şi să rămâi cu imaginea frumoasă, nu cu oroarea maltratării. Nu-mi dau seama daca este un act de laşitatea sau nu.

Totul in jurul meu este politică.

Politică. Oameni fără coloană vertebrală. Manipularea maselor şi mesaje mai mult sau mai puţin subliminale. Distragerea atenţiei prin anunţarea unor fenomene fantomă.

Şuturi bine plasate în orgoliul şi demnitatea elitelor. Sucumbarea creativităţii şi îngroparea valorilor. Fault social.

Aici trăim.

Unii sunt extraordinari şi renunţă din respect de sine. Nu suportă să fie călcaţi pe mâini de cei ce ar trebui să-i ajute să se ridice.

Alţii sunt mediocrii, însă au voinţă şi luptă până la epuizare, îngropându-se în sistemul de plafonare cu crustă glorioasă de succes.

Restul sunt infimi şi vor fi întotdeauna pioni pe tabla de şah a vieţii, controlaţi veşnic de mâini necunoscute.