Trash Can?

Blogul asta va deveni locul in care imi arunc naduful. Chiar daca se uita oameni pe care nu ii cunosc. Chiar daca se uita oameni ce cred ca ma cunosc. Chiar daca se uita oameni ce ma cunosc cu adevarat. Chiar daca se uita oameni pe care eu ii cunosc si sunt constienta de faptul ca as putea sa-i ranesc. Sunt in zona crepusculara numita sinceritatea dusa la extrem.

Oamenii au tendinta sa judece.  Sa-si schimbe atitudinea. Sa creada ca stiu mai mult decat li s-a dat, in urma rationamentelor proprii.  Sa te considere expus. Vulnerabil.

As afirma ca cei ce reusesc sa-si transpuna sentimentele, senzatiile, sunt puternici. Exista in ei o forta mai mare decat teama de a fi blamat. Si asta ii face puternici. Siguranta de sine. Acceptarea de sine. Si in ultima instanta, daca lucrurile degenereaza, it’s fictioon, fiction! *rade*

Intalnesti oameni ce aparent nu au nimic in comun cu tine. Pana in momentul in care isi materializeaza gandurile in cuvinte. Au tendinta de a se exprima mai bine in scris, mai usor, mai fluent. Si nu pentru ca au mai mult timp de gandire. Nu pentru ca revin asupra frazelor pentru a le cizela. Ci pentru ca nu au o confruntare directa cu fiinte ce le-ar putea induce senzatii cu caracter inhibitor. Sunt ei. Ei si lumea ce-i drept. Dar intre ei si lume exista un paravan. Lumea nu ii poate vedea. Nu poate vedea realitatea, durerea, euforia, exultarea interioara rasfranta pe chip. Doar cuvinte. Ce exprima un adevar sau o inchipuire.

3 thoughts on “Trash Can?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s