Trecuturi rancede

doare….ii simti agonia calcandu-ti  varfurile principiilor. Te simti sugrumat si tii in frau lacrimile ca pe niste cai naravasi.  Lasi tacerea sa se astearna si sa ingroape toata durerea ta…Iti spui ca va fi bine, ca sistemul tau emotional de aparare,  zidul care se ridica vesnic atunci cand esti ranit, pentru a te proteja de orice alt rau…pentru a te ocroti de cei ce vor sa-ti smulga lacrimile si sa-ti spuna „vezi? esti slab…plangi….nu esti asa cum vrei sa pari!”…se va inalta. Da, esti un copil ce tine in mana o secure prea mare pentru statura lui. O tii strans, chiar daca te raneste, pentru ca asa…trebuie. Vei trece si peste asta si o vei inmormanta in cimitirul regretelor….Nu mergi niciodata acolo…ultima data cand ai fost  stafiile trecutului si-au infipt ghearele in sufletul tau si au scrijelit in el ca un hoinar nepasator in coaja unui copac…ti-au smuls urlete disperate si te-au lasat fara suflare dupa ce au primit ceea ce isi doreau: imaginea ta infranta…tu infranta…da, asta isi doreau, sa te vada la pamant, ingenuncheata, cerand iertare…nu ai facut-o nici macar atunci, dar incercarea de a le tine piept te-a lasat fara vlaga…inert, pentru o perioada prea lunga de timp…inca le simti prezenta…mergi pe strada bantuit de ceea ce iti spun…le auzi

Furii ostentative, revarsate in nopti tarzii. Motivul declansator?  Insispid, inodor, incolor.  De nedepistat.  Imagini trecute reinvie fara niciun motiv. Invie invadand mintea si sufletul. Esti un baraj care urmeaza sa cedeze si sa se reverse. Sa inunde tot in calea lui, sa devasteze tot. Tot? Ce este acest tot in fond? Ce poate distruge si este irecuperabil? Ce este acest tot de care nu ma pot lipsi, fara da care nu pot supravietui, exista? Suntem creati, educati sau autoinventati?

Eu – statuie. Poate una de gheata. Ce se topeste. Si dispare.  Sau poate doar interiorul e de gheata?

Imi simt constiinta. Nu ze mai zbate ca alta data. Se ridica ca o entitate impotriva mea si-mi infige in coaste sulita regretului si a neputintei. Si apoi le smulge. Fara mila. Fara sa clipeasca. Si le infige din nou, mai adanc, le rasuceste si le inconvoaie sa fie sigura ca simt. Ca ma doare, ca ma copleseste, ca ma ingenuncheaza. Ma intreb daca ma mistuie durerea mea sau cea a celor ce privesc stapaniti de sentimente contradictorii acest spectacol aproape burlesc.

Mana destinului ma strange de gat. Apasat, rece, cu usoare zvacniri de mercenar amator. Imi infig coltii in ea pana la sange…gustul amar al amintirilor imi invadeaza gura. Ma opresc. Imi dau seama ca musc aceeasi mana pe care o urmam candva, asa cum un copil isi urmeaza mama. O usoara urma de melancolie imi strabate trupul. Ma incrunt si alung valul de emotii. Scuip in sila toate amintirile, ca un golan ce sfideaza batjocoritor exemplul unui adult. N-am nevoie de porcaria asta! Copilul cu securea prea grea a crescut. Securea a ramas aceeasi. Acum este pe masura lui si o poate duce. O poate purta. Si-a dat seama ca nu trebuie ingropata:  se poate razboi cu ea in momentul in care va fi nevoie.

„Odata erai salbatic. Nu-i lasa sa te schimbe”.

6 thoughts on “Trecuturi rancede

      • vasile voiculescu-poetul
        Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare in traducere imaginara-cartea
        trebuie neaparat sa citesti ceva scris de el
        cauta si nu vei regreta

      • poate ai auzit de lostrita-scrisa tot de el
        sau poate iti plac versurile:

        „Am căzut, fiindcă m-ai smuls Tu din Tine,
        Pentru că m-ai svârlit am căzut…
        Aşa strigă toată eternitatea din mine.
        Umple-mă cu păcat, umple-mă cu ruşine,
        Sfânt am fost, sfânt rămân, ca la început,
        Vina mea s-a iscat în lut.
        Eu, a patra-ţi ipostază, ţip din ruine:
        Cine, Doamne, mă va pune la loc? Cine?
        Nu dragoste, nu milă, nu iertare,
        Vreau dumnezeiasca mea stare,
        Dă-mi-o, dă-mi înapoi ceea ce am avut,
        Întregeşte-mă şi întregeşte-te Doamne iar cu mine.”

        Doamne cat ador poezia asta, e asa dura, clara si la obiect
        nu striga eternitatea din tine?lol
        sper ca te-am facut interesata putin de poeziile lui acum
        daca nu-ti plac , nu-i nimic, imi plac mie mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s