Iz afabil

Gandirea pozitiva. Sunt pro gandire pozitiva. Copilul pro cu suflet de ‘generatia in blugi’. Si cu gandire pozitiva. Imi place pare-se sa bat campii cu gratie. Non-exercitiul scrierii ma ucide. Stilistic, morfologic si idiomatic. Gandurile si ideile se inghiontesc ostil si obraznic in sentimente si trairi primavaratice. Si le sufoca…

…uuuundevaaa prin vamaaa…cand betivii dorm, soarele rasare…ne vede impreuna, parca s-ar ascunde sa nu deranjeze, dar nici el n-are somn…undevaa prin vama….

As vrea sa transform furiile in trairi pozitive de aceeasi intensitatea a valtorii provocate de primele. As vrea sa transform dezamagirile in impulsuri creative. As vrea sa transform  criticile malitioase in augmentare de caracter. Imi inchipui cum se asterne un rictus ciudat pe chipul meu. Cateodata cred ca sunt o carcasa. Nimic mai mult. O carcasa animata de senzatii exterioare, fara tumult interior, fara procesare sentimente, emotii.  Un robotel umanizat.  Imi aduc aminte de Asimov si-al lui roman SF politist.

Poate inca simt. Sau pot sa simt. La capacitate redusa insa. Nu stiu daca o suprim inconstient sau daca tubul de acceptare si cel de dorinta s-au contopit intr-unul de toleranta.

Melodia asta ma face sa visez. Sa sper. Fara sa imi aduc aminte de trecut, cel putin nu cu regret. Ma gandesc ca mi-ar placea sa traiesc asta si ca poate nu ar trebui sa ma opresc in alt loc in afara de cel in care voi gasi euforia produsa de aceste cuvinte.

…tremur tot si-mi vine sa plang…cum sa ametesti de la un sarut….

…iubito, tu imi dai mai mult decat cer…

Sunt curioasa de ce fluenta in gandire este catalizata mai degraba de furie si hiperluciditate decat de momente frumoase si trairi ludice. Se spune ca dragostea inhiba creativitatea. Cele mai mari opere de arta ale lumii au fost realizate de oameni singuri, ce au epuizat deja capitolul dragoste adevarata. In mod ciudat am experimentat sentimentul pe propria-mi piele. Sau coala de hartie. Cel mai bine primite desene ale mele au fost cele din perioade zbuciumate. Ma intreb: raul produce bun? Sau raul produce tot rau? Si acel rau este acceptat si, paradoxal, primit pozitiv  de ceilalti. Oamenii au tendinta de a fi atrasi de rau. Chintesenta, tinctura de rau. Aplicata direct pe rana sociala.

Magnetismul raului e criant. Ravaseste, contrariaza, incita. Tot ce e rau e interzis. Tot ce e interzis e ravnit. Estetica uratului supureaza prin fisurile valorilor societatii.

Ne e usor sa fim malefici, sa facem rau, sa ne folosim de forta, sa calcam pe morminte si sa ne cataram pe oamenii ce ne ajuta, calcandu-i intr-un final pe cap…doar pentru a ajunge sus.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s